Fericiti

Secunda dupa secunda, minute se-aduna, zi cu zi, saptamani de-a randul, luni intregi, se implineste ceasul. Timpul trece si nu se mai opreste, nu te-astepta, nu se gandeste, un ragaz de-as avea as trai in el pentru totdeauna. Una cu una si cu inca doua, se fac patru si as adauga in mintea mea, inca zece vieti de-as mai putea. Tot tu, tot eu, tot aici, si ieri si azi si maine... “Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.” Lacrimi multe au cazut una peste alta, nenumarate... Zambete multe s-au urmat unul pe altul, nenumarate... Clipa de clipa cu inima zapacita, de-atatea sentimente ce o-ncearca, loc straduindu-se sa-si faca. Omul cand iubeste si sufletul si-l vinde. Cu vremea toate s-aseaza si calea-ti lumineaza. O data ti-e dat asa ceva sa ai, pe cineva care si-n morti te-ar insotii, din frica de singuratate. Ochii-nchisi de i-as avea, tot pe tine te-as urma. Dupa ploiae, vant, furtuna, soarele rasare. Prima folare-a primaverii, prima frunza aurie, primul val ce te-a izbit, primul fulg ce sa topit... La tine-n brate, de-o eternitate mi-as dorii s-am parte ca sa te privesc, sa te-ating, sa te sarut, sa te iubesc, cum nimeni n-a facut-o pana acum... Cum nici in basme nu s-a povestit, caci nici o dragoste nu-i mai dulce cum e dragostea cea de copil!