Punct si de la capat.

Cand vine vorba de a lua o decizie care in aparenta nu pare a schimba mult situatia fata de cea initiala, la ce te gandesti prima oara? Ce consecinte va avea? Care va fi reactia persoanei pe care o priveste direct? Dupa ce ar trebui sa judeci daca e bine sau e rau ceea ce se va intampla in viitorul imediat apropiat? Cat vei regreta daca nu ai ales corect? Pe cine vei dezamagii in caz ca nu este pasul mult asteptat?
Si cand vine vorba de 'cine', ajungi la concluzia ca in tot acest rationament in care ai pierdut esenta pe parcurs, de fapt nu mai gandesti pentru tine; gandesti pentru doi.
Si impartitndu-ti inima in doua, capeti si doua personalitati. Te iubesti pe tine mai mult ca orice in intreaga lumea, dar iubesti si acel 'noi'.
Ce vei face? Il vei iubii la fel de mult ca pe tine? Reusesti sa-l pui mai presus de propria-ti persoana?
Increderea vine cu timpul si dragostea se naste din nimic. Dar odata cu acel 'noi' apar si lucrurile pe care le impartiti involuntar si viata nu mai este doar a ta; e a voastra. O impartiti? Nu. Incepe una noua.
Un toast pentru noi inceputuri si fie ca acest serial sa fie fara de sfarsit... Te-am lamurit?