Tu!

Am stat mult sa ma gandesc, sa-mi storc mintea, pentru a-mi da seama de ce ar astepta cineva atat de mult dupa ceva ce ar putea sa nu se intample niciodata. Ce forta ar putea si asa de puternica sa te mentina sanatos psihic si inca optimist, in ciuda universului care pare sa se fi pus impotriva ta? Sau poate e prea simpla intrebarea..
Viata are magnificul talent sa-ti intoarca spatele cand "ti-e lumea mai draga" si in acelasi timp, sa te ia prin surpindere, intr-un mod placut cand "lumea ta se mai agata de o singura speranta". Si exact in clipa cand s-a desprins, apare 'fat-frumos pe cal alb' si te salveaza de 'balaurul cel rau'; dar de multe ori acela, esti chiar tu. Cel ce-ti poate provoca cea mai mare suferinta, este chiar subconstientul tau, care actioneaza voluntar, iar tu, involuntar, i te supui. Dar cum numai basmele se termina in totdeauna cu "si-au trait fericiti pana la adanci baraneti", cum ar putea cineva sa te protejeze de tine insuti? Realilatea este cruda si rea. Iar viata, nu e tocmai simpla.
Simplu este sa te indragostesti, nu sa iubesti.
Cum "ti-a fost scris", asa traiesti. Si cum nu poti face nimic ca sa schimbi ce "ti-a fost dat" sa se intample, macar poti sa incerci sa-ti faci soarta mai usor de suportat, traind pentru acele momente de neuitat. Sau ti-o pot face altii.
Dragostea vine din dorinta celuilalt, de a-ti fi tie bine.
'Stiu un singur lucru, sigur: mi-e bine asa!'